A treia zi

Dap...a mai trecut o zi.Iar eu...alerg in continuare.
Azi a fost asa de greu.M-am trezit de dimineata cu ea in gand.O visasem.Si simteam cum ma apasa ceva in piept.Simteam ca ma sufoc.Dar a trebuit sa plec la servici.Din fericire.Pentru ca jobul si aceasta alergare nocturna sunt singurele lucruri care ma fac sa continui...imi dau putere sa merg mai departe.Ciudat...nu-mi placea jobul asta.Cui ii place munca?Dar acum...a devenit o obsesie.Abia astept sa treaca ziua sa ma duc iar.Sa ma cert din nou cu toti directorii.Sa ma bag in seama cu toti clientii.Sa fac orice care sa-mi ocupe timpul.Doar sa nu ma mai gandesc la ea...Dar vine seara.Si atunci e cel mai greu...sunt iar singur in fata calculatorului.Nu am chef sa ies in oras...uit si sa mananc uneori.Ma uit in oglinda si-mi vine greu sa cred ca fata asta obosita e tot a mea.Parca radeam mai des inainte...parca nu aveam cearcanele astea...parca eram mai plinut la fata se vedeau altfel trasaturile...erau mai dulci mai pline de viata.Numai buzele parca au ramas la fel...sunt doar insetate...dar apa nu e de ajuns.Simt adanc lipsa buzelor ei....rosii...dulci...vreau atat de mult sa muste iar din buzele mele...dureros de mult.
Ma trezesc din visare.E miecuri...sunt Andrei si sunt aici pregatit sa alerg.Iau cheile si fug pe usa ...mama se uita ciudat,stie unde ma duc dar parca nu-i vine sa creada.E deja a treia zi de cand fac asta.Nu-i nimic o sa se obisnuiasca ea.
Brr!!!GOD ce frig e afara.a plouat.Mi-am adus aminte ca m-a udat tot de la munca pana acasa.
Si alerg...dar e ceva...parca e altfel,parca nu mai pot.Simt cum ma sufoc.E clar nu poti sa stai noua ore in picioare la munca si dupaia sa iesi la alergat.Dar trebuie sa o fac ...daca stau acasa iar ma iau gandurile.Si e mult mai sufocant ca ce simt acum.Trece si asta....si incet imi intru iar in ritm...imi arunc picioarele inainte unul cate unul...si gandurile in urma.E asa intuneric...si atata lumina in spatele meu...si alerg...spre acea imensitate neagra...spre necunoscut,nu are cum sa fie mai rau ca ce las in urma.
Am inceput sa obosesc...abia mai pot...dar trebuie sa fac asta,sa alerg mai mult ca ieri sa-mi dovedesc mie ca sunt mai bun de atat.ouff!am reusit.Am lasat de mult in urma locul unde m-am oprit ieri.Ma simt chiar bine si cred ca as putea mai mult.Dar ma opresc...in mintea mea e liniste...de ce sa alerg?Ma incearca o senzatie de bine...dupa atata alergat sa simti cum pasesti incet...e atat de relaxant...si in jurul meu nu e nimeni.Sunt doar eu...Andrei.